Înainte de toate, sunt un Suflet în corp de Om, ca și tine. Iar pentru a ajunge aici, am parcurs o cale. Această Cale mi-a schimbat viața și o împărtășesc cu tine, cu inima deschisă.

Am avut o copilărie interesantă, cu un tată absent emoțional (din cauza complexității emoționale ridicate și a capacității reduse de a-și gestiona emoțiile) și o mamă copleșită, care era „tot și toate”. Această „împărțire” inconștientă de roluri a condus la dezechilibre în sistemul meu de funcționare și în viața mea.

Ceea ce m-a marcat după copilăria mică a fost relația cu doamna învățătoare. Un pedagog capabil, dar care folosea o metodă de „corecție” traumatizantă: pedeapsa fizică. Aproape zilnic, în primii patru ani de școală, am trăit episoade de violență. Aveam să descopăr mai târziu, cu ajutorul psihoterapiei, că am trăit aproape toate formele de abuz: fizic, psihic, emoțional și energetic.

Având aceste repere în relația cu figurile de atașament și autoritate, odată cu perioada adolescenței, am început să experimentez relații și legături interumane disfuncționale. Am crescut fără sentimentul de iubire necondiționată, iar asta m-a ghidat către alegeri nesănătoase și multă durere.

Drumul meu către autocunoaștere și echilibru a început în jurul vârstei de 20 de ani, când am realizat că trăiam o viață dezordonată: în alimentație, muncă, odihnă și în relația cu mine însămi. A fost momentul în care am ales conștient să-mi reorganizez viața și să caut sens, echilibru și claritate.

Adevărata călătorie interioară a început, însă, în 2017, într-o perioadă de suferință și confuzie. Atunci am decis să merg la psihoterapie. Încă de la prima ședință am simțit că este ceea ce aveam nevoie cu adevărat și am continuat procesul timp de aproximativ 2 ani. Am făcut din terapia personală un stil de viață; lucram cu mine în fiecare zi prin scris, cursuri, conferințe, workshopuri, cărți și podcasturi. Eram într-o perioadă de maximă absorbție a informațiilor și profitam din plin de fiecare moment.

Acest drum a fost extrem de provocator, mai ales că am „moștenit” fondul emoțional complex al tatălui meu. Am experimentat crize existențiale, atacuri de panică, anxietate severă și depresie. Multe nopți nedormite, lipsă de încredere și senzația că trec prin infern, fără a vedea vreo luminiță la capătul tunelului…

Însă toate acestea aveau menirea să mă aducă la mine. Să mă descopăr cu adevărat, să învăț să mă iubesc profund, să-L descopăr pe Dumnezeu în moduri autentice și să-mi cunosc misiunea. În această perioadă am realizat că am abilități de psiholog și terapeut și am început să mă formez în acest sens.